CUPT'OR, cuptoare, s.n.
1. Construcţie de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea si alte produse de
panificaţie. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦
Platformă zidită în prelungirea
vetrei si pe care se doarme la ţară. ◊ Expr.
A sta (sau a
zăcea) pe cuptor sau
a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi.
A aduce (părinţilor) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărţitură la masina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile.
2. Construcţie specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereţi metalici căptusiţi cu material
refractar în vederea supunerii unui material la
tratamente termice, de topire sau la alte operaţii
tehnologice. ◊
Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din
argilă) asezate în asa fel încât să poată fi încălzite până la
incandescenţă de un foc central înăbusit.
Cuptor de var =
varniţă.
3. Fig. Căldură mare; arsiţă. ◊ (Pop.; în
sintagma)
Luna lui cuptor = (luna) iulie. - Lat.
◊coctorium. Sursă
: DEX'98
(
68223)
- LauraGellner